Ai sentința din țara gazdă în locul acordului celuilalt părinte. Ce cere, de fapt, autoritatea română
Într-un grup de români din Spania, o mamă întreabă ceva ce nimeni nu întreabă la început: are deja sentința judecătoriei spaniole care suplinește acordul tatălui pentru pașaportul fetiței și vrea să știe dacă e valabilă la consulat fără să treacă printr-un tribunal din România. E întrebarea oamenilor care au făcut totul corect și s-au blocat la ultimul pas. Nu a primit un răspuns — pentru că răspunsul nu vine din experiență, ci din regulament.
Fără cont · Începi gratuit · 30 de secunde
De ce cere statul român o hotărâre
Art. 17 din Legea nr. 248/2005 condiționează pașaportul minorului de acordul ambilor părinți. Când părinții nu se înțeleg sau unul nu își poate exprima voința, eliberarea se face doar după ce situația e rezolvată de instanță — printr-o hotărâre rămasă definitivă sau printr-o ordonanță președințială prin care instanța suplinește acordul celuilalt.
Legea cere o hotărâre judecătorească. Nu cere ca ea să fie românească.
De aici pornește confuzia: oamenii presupun că o sentință străină „nu se pune” în România și că trebuie luat totul de la capăt la un tribunal din țară. Presupunerea era corectă cândva, pentru unele materii. Pentru răspunderea părintească în UE, nu mai e.
Regula: recunoaștere fără nicio procedură specială
Regulamentul (UE) 2019/1111 — „Bruxelles II ter” — se aplică de la 1 august 2022 și acoperă, la art. 1 alin. (1) lit. (b), atribuirea, exercitarea, delegarea și retragerea răspunderii părintești. Răspunderea părintească e definită ca ansamblul drepturilor și obligațiilor privind persoana sau bunurile copilului — deci o hotărâre care suplinește acordul unui părinte pentru actele copilului intră în domeniu.
Art. 30 alin. (1), textul integral
„Hotărârile pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială.” Nu există o etapă de exequatur de parcurs înainte de a te prezenta la ghișeu.
Ce înseamnă „fără procedură specială” și ce nu înseamnă
Înseamnă că nu treci printr-un tribunal românesc ca să-ți fie recunoscută hotărârea. NU înseamnă că actul se ia pe încredere: autoritatea verifică documentele cerute la art. 31, iar recunoașterea poate fi refuzată pentru motivele limitative din regulament — ordine publică, lipsa citării, incompatibilitatea cu o hotărâre ulterioară. Acelea se invocă însă pe cale judiciară, de partea interesată, nu de funcționarul de la ghișeu.
Cele două documente, și cel pe care nu-l știe nimeni
Art. 31 alin. (1): o copie a hotărârii + certificatul eliberat în temeiul art. 36. Atât.
1. Copia hotărârii
„Care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale” — în practică, copia eliberată de grefa instanței, nu o fotocopie făcută acasă.
2. Certificatul din anexa III
Art. 36 alin. (1) lit. (b): pentru o hotărâre în materia răspunderii părintești, formularul din anexa III. Îl eliberează, LA CEREREA TA, chiar instanța care a pronunțat hotărârea.
Traducerea, doar dacă se cere
Art. 31 alin. (2): autoritatea poate cere traducerea conținutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului. Restul formularului e standardizat în toate limbile UE — nu are ce traduce.
Ce NU îți trebuie
Nu apostilă pe hotărâre, nu hotărâre de recunoaștere de la un tribunal român, nu traducerea integrală a dosarului. Sunt cele trei cheltuieli pe care le fac oamenii degeaba.
Certificatul e un formular de câteva pagini pe care instanța de origine îl completează din propriul dosar. Cere-l odată cu hotărârea definitivă: e diferența dintre un drum la ghișeu și trei.
Marea Britanie și statele din afara UE
După Brexit, hotărârile britanice nu mai intră sub regulamentul UE. Instrumentul care rămâne între România și Regatul Unit e Convenția de la Haga din 1996 privind protecția copiilor, la care ambele state sunt parte. Principiul e asemănător — măsurile de protecție luate într-un stat contractant se recunosc de drept în celelalte — dar mecanismul și documentele diferă, iar certificatul din anexa III nu există acolo.
Ce să ceri, concret, pentru un caz britanic
Întreabă instanța sau avocatul care ți-a instrumentat cazul ce document eliberează pentru invocarea hotărârii în străinătate. Nu porni de la presupunerea că e același lucru cu anexa III — nu este. Pentru state din afara UE și în afara convenției, se revine la procedura de recunoaștere din dreptul român, adică exact pasul de care ești scutit în UE.
Precizare
Pagina explică mecanismul general de recunoaștere și documentele pe care le cere regulamentul. Nu înlocuiește consultanța juridică pentru cazul tău: dispozitivul hotărârii tale, situația custodiei și practica misiunii unde depui pot schimba pașii. Dacă dosarul e contestat de celălalt părinte, e o chestiune de instanță, nu de ghișeu.
Paginile care se leagă de asta
Celălalt părinte refuză acordul
Pasul dinainte: cum ajungi la hotărâre, când acordul nu vine pe cale amiabilă.
Consimțământul de călătorie pentru minor
Regula de bază și când e obligatoriu acordul ambilor părinți.
Ieșirea minorului din România
Temeiul separat de cel al pașaportului — se rezolvă cu alt document.
Minorul care călătorește neînsoțit
Alt caz în care actele cerute la frontieră nu sunt cele presupuse.
Pași de urmat
Cere instanței de origine certificatul din anexa III
Se eliberează la cererea părții, de instanța care a pronunțat hotărârea (art. 36). Cere-l odată cu hotărârea definitivă, nu după ce ai ajuns la ghișeu.
Pregătește copia hotărârii în formă autentică
Trebuie să întrunească toate condițiile necesare stabilirii autenticității ei — de regulă copia legalizată eliberată de grefa instanței, nu o fotocopie.
Tradu doar ce ți se cere
Autoritatea poate cere traducerea conținutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului. Nu traduce preventiv tot dosarul: întreabă întâi.
Depune cele două documente împreună cu cererea de pașaport
Copia hotărârii + certificatul. Fără exequatur, fără trecere printr-un tribunal din România — atât timp cât hotărârea vine dintr-un stat membru UE.
Întrebări frecvente
Trebuie să-mi recunoască un tribunal din România sentința dată în Spania, Italia sau Germania?
Nu, dacă hotărârea vine dintr-un stat membru UE. Regulamentul (UE) 2019/1111, aplicabil de la 1 august 2022, spune la art. 30 alin. (1): „Hotărârile pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură specială.” Nu există o etapă de exequatur de parcurs înainte. Ce trebuie să faci e altceva, și e pasul pe care aproape nimeni nu-l cunoaște: să obții certificatul prevăzut la art. 36.
Ce e, mai exact, certificatul ăsta?
Un formular european standardizat pe care îl eliberează, la cererea ta, chiar instanța care a pronunțat hotărârea. Pentru o hotărâre în materia răspunderii părintești — cazul tău — e formularul din anexa III a regulamentului (art. 36 alin. (1) lit. (b)). Nu e o traducere și nu e o apostilă: e un document separat, în care instanța de origine confirmă ce a hotărât, într-un format pe care orice autoritate din UE îl citește fără interpretare. Se cere de la grefa instanței care a dat sentința.
Ce documente prezint, până la urmă, în România?
Două, potrivit art. 31 alin. (1) din regulament: o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale, și certificatul eliberat în temeiul art. 36 (anexa III). Atât. Autoritatea în fața căreia o invoci poate să ceară, în plus, traducerea conținutului traductibil din câmpurile de text liber ale certificatului — art. 31 alin. (2). Nu formularul întreg, doar rubricile completate liber de instanță.
De ce cere statul român o hotărâre, la pașaportul copilului?
Pentru că art. 17 din Legea nr. 248/2005 condiționează pașaportul minorului de acordul ambilor părinți, iar când părinții nu se înțeleg sau unul nu își poate exprima voința, eliberarea se face doar după ce instanța rezolvă situația — printr-o hotărâre rămasă definitivă sau printr-o ordonanță președințială prin care suplinește acordul celuilalt părinte. Legea cere o hotărâre judecătorească; nu cere ca ea să fie neapărat românească.
Dar dacă hotărârea e din Marea Britanie?
Atunci regulamentul UE nu se mai aplică — după Brexit, hotărârile britanice au ieșit din sistemul Bruxelles II ter. Instrumentul care rămâne e Convenția de la Haga din 1996 privind protecția copiilor, la care sunt parte atât România, cât și Regatul Unit. Principiul e asemănător — măsurile de protecție a copilului luate într-un stat contractant se recunosc de drept în celelalte — dar mecanismul și documentele diferă, iar certificatul din anexa III nu există acolo. Pentru un caz britanic, cere instanței sau avocatului tău exact ce document eliberează pentru recunoaștere în străinătate.
Poate fi refuzată recunoașterea?
Da, dar nu de la ghișeu și nu pentru că actul e străin. Regulamentul prevede limitativ motivele pentru care recunoașterea poate fi refuzată — contrarietate vădită cu ordinea publică, lipsa citării pârâtului, neascultarea copilului în anumite condiții, incompatibilitatea cu o hotărâre ulterioară — și ele se invocă pe cale judiciară, de regulă de către partea interesată să conteste. Funcționarul verifică documentele, nu rejudecă fondul.
Cât durează să obțin certificatul de la instanța străină?
Variază de la o instanță la alta și nu există un termen unic în regulament. Practic: cere-l odată cu comunicarea hotărârii definitive, nu după ce ai ajuns la ghișeu și ai fost întors din drum. E cea mai frecventă pierdere de timp din acest lanț — oameni care au sentința de luni de zile, dar află abia la depunere că le lipsește un formular pe care instanța de origine îl eliberează în câteva zile.
Hotărârea străină îmi rezolvă și ieșirea din țară cu copilul?
Sunt două lucruri distincte, și merită ținute separate. Pașaportul e reglementat de Legea nr. 248/2005; ieșirea minorului din România cu un singur părinte are regulile ei, cu declarația celuilalt părinte. O hotărâre care suplinește acordul poate acoperi ambele, dar numai dacă dispozitivul o spune. Citește ce a dispus instanța, nu ce ai cerut: dacă dispozitivul vorbește doar despre eliberarea pașaportului, pentru călătorie ai nevoie de temeiul separat.
Ai hotărârea, dar dosarul tot nu e complet?
Certificatul din anexa III îl ceri de la instanța străină. Pentru actele românești care lipsesc din dosar — certificate, duplicate, apostile — wizard-ul îți spune ce cere cazul tău și ce se poate obține prin împuternicit.
Vezi și: căile legale când celălalt părinte refuză →Surse: Reg. (UE) 2019/1111 (Bruxelles II ter), art. 1, 30, 31, 36 și 105 — text consolidat RO pe EUR-Lex · Legea nr. 248/2005, art. 17 · Convenția de la Haga din 1996 (pentru Marea Britanie) · verificate de ActeRO pe 14
ActeRO nu este consulat și nu oferă consultanță juridică. Programările oficiale sunt gratuite. Informațiile pot fi actualizate — verifică întotdeauna sursa oficială pentru cazuri specifice.