Consimțământ de călătorie pentru copil — ghid pentru diaspora
Dacă locuiești în străinătate și vrei să călătorești cu copilul, întrebarea „am nevoie de acordul celuilalt părinte?” are de multe ori două răspunsuri: unul pentru ieșirea din România (Legea 248/2005) și unul pentru țara unde locuiți. Această pagină le separă clar și te trimite la cazul tău concret.
Fără cont · Începi gratuit · 30 de secunde
Două straturi de reguli, nu unul
Cea mai frecventă confuzie a părinților din diaspora este să caute „o singură regulă”. În realitate, întrebarea „am voie să plec cu copilul?” are, de multe ori, două răspunsuri, în funcție de din ce țară pleacă efectiv copilul:
Stratul 1 — ieșirea din România
Se aplică Legea 248/2005. Cu un singur părinte ai nevoie de declarația notarială a celuilalt (valabilă max 3 ani). Verificat de Poliția de Frontieră română, inclusiv după intrarea în Schengen.
Stratul 2 — țara de reședință
Dacă scoți copilul din Italia, Franța, Germania etc., se aplică regulile acelui stat pentru minori: acord (assenso) pentru pașaport, declarație de însoțire, autorizație de călătorie. Sunt reguli separate de cele românești.
Regula de orientare:întreabă-te „la ce graniță se pune problema?”. Dacă e granița României, contează Legea 248/2005. Dacă e aeroportul din Italia sau pașaportul italian al copilului, contează regulile italiene.
Regula română: ieșirea din țară cu un singur părinte (Legea 248/2005)
Minor + un singur părinte = declarația notarială a celuilalt părinte, valabilă maximum 3 ani.
- Un părinte însoțitor: declarația de consimțământ a celuilalt părinte.
- O altă persoană (bunic, mătușă, prieten): declarațiile ambilor părinți.
- Excepții: părintele însoțitor are autoritatea părintească exclusivă, dovedită printr-o hotărâre judecătorească, ori celălalt părinte este decedat (cu certificat de deces).
- Act util la graniță: certificatul de naștere al copilului, pentru dovada filiației, plus actul de călătorie valabil.
Detaliile, unde faci declarația și confuziile frecvente sunt pe pagina dedicată: consimțământul părintelui care rămâne — ieșire minor din România.
Tabel pe țări — ce cere fiecare stat
| Țară | Regulă principală | De reținut |
|---|---|---|
| 🇷🇴România (ieșire) | Un părinte → declarația celuilalt (max 3 ani). Terț → ambii părinți. | Legea 248/2005 · verificat de Poliția de Frontieră |
| 🇮🇹Italia | Pașaport minor → assenso ambii părinți | Minor <14 neînsoțit de un părinte → dichiarazione di accompagnamento (Questura) |
| 🇫🇷Franța | AST (autorisation de sortie du territoire) pentru minor francez care iese neînsoțit de un titular al autorității părintești | AST franceză ≠ declarația română — sunt acte diferite |
| 🇩🇪Germania | Pașaport minor → acordul ambilor titulari ai autorității părintești (Sorgerecht) | Recomandată Einverständniserklärung pentru călătorie cu un părinte |
| 🇪🇸Spania | Pașaport minor → acordul ambilor părinți; „permiso de viaje" recomandat | Autorización de viaje de menores (notar/poliție) pentru minor cu un părinte/terț |
| 🇬🇧UK (Anglia) | Fără sistem de „exit declaration"; scoaterea copilului fără acord = child abduction | Recomandată o consent letter de la celălalt titular de parental responsibility |
Tabelul rezumă regula de bază. Situațiile de custodie, refuz sau părinte străin au reguli proprii — vezi paginile dedicate de mai jos.
Cele 4 situații concrete — pagini dedicate
Ies din România cu copilul, doar eu →
Regula clasică: declarația celuilalt părinte, unde o faci, valabilitate, excepții de custodie. Plus confuzia cu AST-ul francez.
Copilul are un părinte străin (non-român), plecăm din Italia →
Cazul cel mai complicat: cetățenia copilului, assenso-ul tatălui italian, dichiarazione di accompagnamento și Convenția de la Haga.
Intru în România cu copilul — am nevoie de declarație? →
Răspunsul e nu: regula privește ieșirea, nu intrarea. Ce acte îți trebuie totuși la intrare și de ce ai nevoie de declarație la întoarcere.
Vreau declarația/procura pentru minor între Italia și România →
Pași concreți, acte și cost pentru declarația de consimțământ la consulatul român din Italia sau la notar.
Convenția de la Haga și disclaimer
Când devine o problemă juridică serioasă
Dacă ambii părinți au custodie și scoți copilul din țara de reședință obișnuită fără acordul celuilalt, fapta poate intra sub Convenția de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii — cu obligația de înapoiere a copilului. Nu este un simplu formular de completat; este teren de avocat de dreptul familiei.
Disclaimer: ActeRO nu este consulat și nu oferă consultanță juridică de dreptul familiei. Pagina rezumă regulile administrative uzuale. În litigii de custodie, refuz al celuilalt părinte sau cazuri transfrontaliere complexe, consultă un avocat și autoritatea competentă înainte să acționezi.
Pași de urmat
Stabilești din ce țară pleacă efectiv copilul
Ieșire din România → se aplică Legea 248/2005 (acordul celuilalt părinte). Ieșire dintr-un alt stat (IT, FR, DE, ES, UK) → se aplică regulile acelui stat pentru minori. Uneori sunt relevante ambele.
Verifici cetățenia și actul de călătorie al copilului
Ce pașaport folosește copilul (român, al țării de reședință, sau ambele) decide ce autoritate emite actul și ce acord de la părinți cere. Emiterea pașaportului de minor cere, de regulă, acordul ambilor părinți.
Obții declarația de consimțământ de la celălalt părinte
La notar în România sau la consulatul român — la consulat este gratuită (0€, în orice țară). Valabilă maximum 3 ani. Pentru însoțitor care nu e părinte, ai nevoie de declarațiile ambilor părinți.
Rezolvi partea țării de reședință, dacă e cazul
Ex.: în Italia, un minor sub 14 ani care nu e însoțit de cel puțin un părinte are nevoie de o „dichiarazione di accompagnamento" validată de Questura. Pentru pașaportul italian al copilului e nevoie de assenso-ul ambilor părinți.
Dacă un părinte refuză, mergi pe cale judiciară
Instanța de tutelă (RO) sau Giudice Tutelare (IT) poate suplini consimțământul. Nu scoate copilul din țară fără acord când celălalt părinte are custodie — risc de Convenția de la Haga 1980.
Întrebări frecvente
Am nevoie de acordul celuilalt părinte ca să ies din România cu copilul?
Da, dacă ești însoțit doar de tine (un singur părinte). Legea 248/2005 cere o declarație notarială de consimțământ de la celălalt părinte, valabilă cel mult 3 ani. Excepții: ai custodia (autoritatea părintească) exclusivă dovedită printr-o hotărâre judecătorească, sau celălalt părinte este decedat. Dacă minorul călătorește cu o altă persoană decât părinții, sunt necesare declarațiile ambilor părinți.
Dar ca să INTRU în România cu copilul am nevoie de declarație?
Nu. Legea 248/2005 privește ieșirea din România, nu intrarea. La intrarea în țară nu se cere declarația celuilalt părinte — îți trebuie un document de călătorie valabil pentru copil, iar certificatul de naștere ajută la dovada filiației. Declarația devine necesară abia la plecarea înapoi din România.
Regula românească se aplică și când plec dintr-o altă țară (Italia, Franța)?
Nu direct. Legea 248/2005 reglementează ieșirea din România și este verificată de Poliția de Frontieră română. Când pleci dintr-o altă țară (de ex. copilul locuiește în Italia și îl scoți din Italia), se aplică regulile acelui stat pentru minori — care pot cere separat acordul ambilor părinți pentru pașaport sau o declarație de însoțire. Deci uneori ai două straturi de reguli, nu unul.
Copilul are un părinte străin (non-român). Ce se schimbă?
Se schimbă statul care contează pentru ieșire și cetățenia copilului. Dacă e născut în Italia dintr-un tată italian, are de regulă cetățenie italiană (și română, dacă a fost transcris), iar regulile italiene pentru pașaport și expatriere devin centrale — inclusiv acordul (assenso) tatălui italian. Vezi pagina dedicată pentru acest caz.
Ce este declarația de consimțământ și unde o fac?
Este un act notarial unilateral prin care părintele care rămâne își dă acordul pentru călătoria copilului în străinătate. O poți face la un notar din România sau la consulatul român din țara ta. Gratuit — autentificarea consulară nu costă, iar tariful de publicitate notarială nu se percepe, pentru că nu e procură și nu se înscrie în niciun registru notarial, iar lista oficială de taxe consulare o trece explicit cu 0 euro. Este la fel în orice țară: tariful de 3€ se percepe doar pentru actele care ajung într-o procedură notarială din România (procuri de vânzare sau succesiune, declarații succesorale), nu pentru declarațiile de consimțământ. Declarația arată perioada, destinația/spațiul (de ex. UE) și persoana însoțitoare.
Ce fac dacă celălalt părinte refuză să dea acordul?
Dacă nu obții acordul și ai nevoie de el, calea este instanța: în România instanța de tutelă poate suplini consimțământul; în alte state (de ex. Italia) există Giudice Tutelare. Nu poți scoate copilul din țară împotriva voinței celuilalt părinte care are custodie — ar putea intra sub incidența Convenției de la Haga din 1980 privind răpirea internațională de copii. Aici e nevoie de avocat, nu de un formular.
Cât timp e valabilă declarația de la celălalt părinte?
Declarația de consimțământ pentru ieșirea din România este valabilă cel mult 3 ani de la data emiterii (conform Legii 248/2005). Poate acoperi mai multe călătorii în acest interval, dacă e formulată astfel.
Am nevoie de certificatul de naștere al copilului la graniță?
Da, este util și adesea cerut: certificatul de naștere (original sau copie legalizată) dovedește filiația — că persoana care însoțește copilul este într-adevăr părintele. Alături de actul de călătorie valabil al copilului (pașaport sau carte de identitate) și de declarația celuilalt părinte, dacă e cazul.
Nu ești sigur ce declarație îți trebuie pentru copil?
Pornește de la întrebarea „din ce țară pleacă copilul?”. Pentru ieșirea din România îți trebuie declarația celuilalt părinte; pentru plecarea dintr-un alt stat, regulile lui. Wizardul te duce la actul potrivit cazului tău.
Vezi ce declarație îți trebuie pentru copil →Surse: Legea 248/2005 · Poliția de Frontieră Română · Polizia di Stato (IT) · Convenția de la Haga 1980
ActeRO nu este consulat și nu oferă consultanță juridică. Programările oficiale sunt gratuite. Informațiile pot fi actualizate — verifică întotdeauna sursa oficială pentru cazuri specifice.