Dubla cetățenie română: ce înseamnă practic pentru actele tale

Legislația română permite deținerea simultană a cetățeniei române și a altei cetățenii. Din perspectiva statului român, nu ești obligat să renunți la cetățenia română pentru a dobândi alta.

Restricția, când apare, vine din partea celuilalt stat. Unele state nu acceptă dubla cetățenie și cer renunțarea la cea anterioară ca o condiție a naturalizării. Aceea este o cerință a acelui stat, nu a României — și e primul lucru de verificat înainte de a începe o procedură de naturalizare.

Dobândirea altei cetățenii nu duce, prin ea însăși, la pierderea celei române. Renunțarea la cetățenia română este o procedură separată, care se face la cerere.

Aici e cea mai utilă veste, pentru că întrebarea revine constant: dubla cetățenie nu schimbă regulile pentru actele românești.

• Pașaportul se obține după aceleași reguli, la același consulat.
• Cartea de identitate (CEI sau CIS) se emite tot doar în România, la SPCLEP.
• Procurile și transcrierile urmează exact aceleași proceduri.
• Consulatul competent rămâne cel stabilit după zona unde locuiești.

În relația cu autoritățile române ești tratat ca cetățean român, indiferent ce alte cetățenii mai deții. Ce contează cu adevărat pentru actele tale nu este a doua cetățenie, ci unde ai domiciliul: cu domiciliul în străinătate primești pașaport CRDS, cu domiciliul în România pașaport simplu.

Regula practică folosită de majoritatea celor cu două cetățenii: intri și ieși dintr-un stat cu pașaportul acelui stat, dacă îl ai. Este cea mai simplă cale de a evita întrebări la frontieră.

Aici e nuanța pe care mulți o ratează: la intrarea în România cu documentul celuilalt stat, treci frontiera — dar ești procesat în calitate de străin, iar Poliția de Frontieră te poate îndruma către Direcția Generală de Pașapoarte pentru clarificarea situației. Nu ești oprit, dar rămâi cu o formalitate de rezolvat. La ieșire, documentul emis de celălalt stat este acceptat, în condițiile prevăzute de statul român.

Ca cetățean român ai garantat dreptul de a reveni oricând în România. Chiar și cu un document românesc expirat intrarea este permisă, cu verificări suplimentare care nu pot depăși un interval limitat.

Dacă unul dintre pașapoarte a expirat, nu improviza: un pașaport expirat nu devine valabil pentru că mai ai altul. Iar dacă rămâi fără niciun document valabil și trebuie să pleci urgent, traseul este titlul de călătorie, eliberat de consulat.

Există un efect al dublei cetățenii pe care aproape nimeni nu îl anticipează, și e cel mai important de știut înainte de a avea nevoie de el.

Un stat nu poate acorda protecție diplomatică propriului cetățean împotriva unui alt stat a cărui cetățenie o deține de asemenea. Concret: dacă ai cetățenie română și germană și ai o problemă cu autoritățile germane pe teritoriul Germaniei, statul român nu poate interveni în favoarea ta — pentru Germania ești cetățean german, iar situația e internă.

Nu este un motiv să eviți a doua cetățenie; este un motiv să știi la cine te poți adresa realist. Asistența consulară română rămâne disponibilă pentru situațiile obișnuite — documente pierdute, titlu de călătorie, acte notariale.

Cetățenia română se transmite prin filiație: copilul unui cetățean român este cetățean român, indiferent unde s-a născut. Dreptul există prin naștere.

Ca să producă însă efecte practice, nașterea trebuie transcrisă în registrele de stare civilă românești. Fără transcriere nu se poate obține pașaport sau alt act românesc pentru copil. Este pasul pe care mulți părinți îl amână și care blochează apoi tot restul.

Există un domeniu în care dubla cetățenie are un efect concret și valoros. Regulamentul (UE) 650/2012 privind succesiunile îți permite să alegi ca moștenirea ta să fie guvernată de legea statului a cărui cetățenie o ai — iar cine deține mai multe cetățenii poate alege oricare dintre ele.

În lipsa acestei alegeri, se aplică legea statului unde ai reședința obișnuită la deces, pentru tot patrimoniul, inclusiv bunurile din România. Alegerea se face expres, de regulă prin testament, și numai în timpul vieții.