Moștenire transfrontalieră pentru români din diaspora (2026)

Nu obligatoriu. Poți da o procură specială autentică (la consulatul român sau la un notar din țara ta cu apostilă / scutire UE) prin care împuternicești o persoană din România să dezbată succesiunea la notarul român competent. Prezența ta fizică nu este cerută pentru succesiunea de la notar. Vezi ghidurile de procură pentru Germania, Italia și Franța.

Regulamentul (UE) 650/2012 prevede la art. 21 că legea aplicabilă este legea statului în care defunctul avea reședința obișnuită la momentul decesului. Deci, dacă părintele tău locuia în Germania, se aplică în principiu legea germană. EXCEPȚIE: dacă a lăsat un testament în care a ales expres legea națională (professio iuris — art. 22), se aplică legea română. Alegerea trebuie să rezulte clar din dispoziția pentru cauză de moarte.

Certificatul European de Moștenitor este un document unic (art. 62-73 din Reg. 650/2012), emis de autoritatea competentă dintr-un stat UE unde se dezbate succesiunea, care dovedește calitatea de moștenitor, legatar, executor testamentar sau administrator al succesiunii. Odată emis, este recunoscut automat în toate celelalte state UE fără procedură specială. Copiile certificate sunt valabile 6 luni (art. 70 alin. 3). Îl folosești, de exemplu, ca să deblochezi un cont bancar sau să înscrii un imobil pe numele tău în alt stat UE.

Prin testament (dispoziție pentru cauză de moarte), poți alege ca succesiunea ta să fie guvernată de legea statului tău de cetățenie — deci legea română, dacă ești cetățean român. Această alegere se numește professio iuris (art. 22 din Reg. 650/2012). Fără această alegere, se aplică automat legea reședinței tale obișnuite. Testamentul se face la un notar (român, la consulat, sau străin cu forma admisă local).

Nu. Marea Britanie NU e legată de Regulamentul (UE) 650/2012 — a avut opt-out chiar dinainte de Brexit (alături de Irlanda și Danemarca). Pentru un decedat cu reședința în UK sau bunuri în UK, se aplică regulile britanice de probate (grant of probate / letters of administration). Recunoașterea în România se face separat: document britanic + apostilă FCDO + traducere autorizată. Pentru bunurile din România, succesiunea se dezbate la notarul român competent (imobilele urmează legea locului situării — lex rei sitae).

În România, succesiunea se dezbate de regulă la notarul public din localitatea ultimului domiciliu al defunctului. Dacă defunctul avea domiciliul în străinătate, dar lăsat bunuri în România, competent este notarul din locul unde se află bunul principal (imobil) sau, pentru moștenitori din străinătate, notarul ales prin înțelegere. La final se emite certificatul de moștenitor.

De regulă: certificatul de deces (cu apostilă / scutire UE 2016/1191 pentru statele UE care aplică Regulamentul), certificatele de stare civilă ale defunctului și moștenitorilor (naștere, căsătorie), testamentul (dacă există), acte de proprietate pentru bunurile din masa succesorală, procură specială pentru cei care nu pot fi prezenți și, în cazuri UE, Certificatul European de Moștenitor sau echivalent local. Lista concretă o cere notarul care dezbate.