Moștenire transfrontalieră România-Germania — cum se dezbate (2026)

Regulamentul (UE) 650/2012 stabilește ca regulă generală: se aplică legea statului în care defunctul avea reședința obișnuită la momentul decesului. Deci, dacă defunctul locuia în Germania, se aplică legea germană pentru toată succesiunea — inclusiv pentru imobilele din România — cu excepția cazului în care defunctul a ales prin testament legea națională (professio iuris, art. 22). Dacă defunctul locuia în România, se aplică legea română.

Europäisches Nachlasszeugnis (Certificat European de Moștenitor, ECS) e un document introdus prin Reg. (UE) 650/2012, valabil în toate statele UE cu excepția Danemarcei și Irlandei. Îl folosești când vrei să demonstrezi calitatea de moștenitor într-un alt stat UE decât cel care l-a emis — de exemplu, când defunctul locuia în Germania și vrei să transcrii un imobil pe numele tău în cartea funciară din România. Se emite de Nachlassgericht (tribunalul succesoral german) sau, în forma națională, de notarul român.

Erbschein e certificatul german de moștenitor, valabil în principal pentru procedurile din Germania. Certificatul European de Moștenitor (ECS) e valabil în toată UE (mai puțin Danemarca și Irlanda) și e mai util în succesiuni transfrontaliere. Ambele sunt emise de Nachlassgericht — poți cere pe unul sau pe amândouă, în funcție de unde vei folosi documentul. Pentru un imobil din România, ECS e mai practic decât Erbschein-ul german tradus și apostilat.

Dacă defunctul avea reședința obișnuită în România, se aplică legea română și competența e a notarului român (sau, în caz de dispute, a instanței române). Poți dezbate direct la un notar din România — deplasare personală sau, dacă ești în Germania, printr-o procură notarială/consulară dată unei rude sau unui avocat din țară. La consulatul român din Germania semnezi procura, care apoi e folosită de reprezentantul tău pentru a se prezenta la notar în locul tău.

Conform art. 1944 BGB, termenul pentru a renunța la o succesiune în Germania e de 6 săptămâni de la momentul în care moștenitorul a aflat de deces și de calitatea sa. Termenul e strict: dacă nu depui declarația de renunțare la Nachlassgericht sau la notar în acest interval, se consideră acceptare tacită — inclusiv pentru datoriile defunctului. Dacă defunctul locuia în afara Germaniei, termenul e de 6 luni. Verifică prompt la Nachlassgericht competent, pentru că întârzierea nu se recuperează.

Germania aplică Erbschaftssteuer (impozit pe moștenire) în funcție de gradul de rudenie și de valoarea succesiunii. Există praguri de scutire pe categorii (soț, copii, alți moștenitori) și cote progresive. Nu putem da cifre exacte fără cazul concret — variază semnificativ. Verifică la Finanzamt local sau la un consultant fiscal (Steuerberater). România are convenție de evitare a dublei impuneri cu Germania, dar nu acoperă succesiunile — cere consult specializat dacă situația implică ambele țări.

Prin professio iuris (art. 22 din Reg. UE 650/2012): defunctul, cât timp e în viață, poate alege prin testament legea statului al cărui cetățean este. Deci un cetățean român care locuiește în Germania poate scrie un testament în care declară explicit că succesiunea sa se va guverna de legea română. Alegerea trebuie să fie clară — recomandat scrisă la notar. Fără această alegere, se aplică automat legea germană (după reședința obișnuită la deces).