Moștenire transfrontalieră România-Franța — cum se dezbate (2026)
Un părinte a decedat în Franța și lasă un imobil în România. Sau un rezident român în Franța moștenește apartamentul bunicii din București. În ambele cazuri, procedura nu se mai împarte între „notarul român” și „notaire francez” la întâmplare: din 2015 se aplică Regulamentul UE 650/2012, care stabilește o singură lege și, de regulă, o singură autoritate competentă pentru întreaga succesiune. Pagina explică cine face ce, la ce termene și cu ce costuri, în România și în Franța.
Fără cont · Începi gratuit · 30 de secunde
Ce lege se aplică? Regulamentul UE 650/2012 în două paragrafe
Începând cu 17 august 2015, Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie de succesiuni a schimbat radical modul în care se dezbat moștenirile cu element transfrontalier între statele UE (mai puțin Danemarca și Irlanda, care nu participă).
Regula de bază, art. 21: „Legea aplicabilă succesiunii în ansamblul său este legea statului în care defunctul își avea reședința obișnuită în momentul decesului”. Regula alternativă, art. 22: defunctul poate alege prin testament ca legea aplicabilă să fie legea statului a cărui cetățenie o are la momentul alegerii sau al decesului. Concret: un cetățean român cu reședința stabilă în Franța poate alege prin testament aplicarea dreptului român — util dacă vrea să păstreze regulile rezerva succesorală românești sau anumite dispoziții specifice.
Autoritatea competentă (art. 4) este, de regulă, cea a statului reședinței obișnuite. Aceeași autoritate se ocupă de toată succesiunea, indiferent unde sunt bunurile. Este ideea centrală a reformei — o singură lege, o singură autoritate.
Situație → cine dezbate succesiunea
| Situație | Autoritatea competentă | Instrument util |
|---|---|---|
| Defunctul locuia în Franța, bunuri doar în FR | Notaire francez | Acte de notoriété (FR) |
| Defunctul locuia în Franța, imobil în România | Notaire francez | Certificat Successoral Européen (CSE) — pentru înscrierea la Cartea Funciară din RO |
| Defunctul locuia în România, moștenitor în Franța | Notar român | Certificat de moștenitor RO + procură notarială |
| Defunctul locuia în România, cont bancar în Franța | Notar român | CSE emis de notar român pentru deblocarea contului francez |
| Testament cu alegere expresă a legii române (art. 22) | Notarul din statul reședinței, dar aplică legea RO | Testament autentic + CSE |
| Succesiune mică, fără imobil (sub 5.000€) | Fără notaire obligatoriu (FR) | Attestation semnat de toți moștenitorii |
Pragurile de valoare și taxele se revalorizează periodic — verifică pe service-public.gouv.fr sau impots.gouv.fr la data dezbaterii.
Declarația de succesiune la fisc: termene și taxe
Termenele legale în Franța (impots.gouv.fr, art. 641 CGI):
- 6 luni de la data decesului dacă decesul a avut loc în Franța metropolitană;
- 12 luni dacă decesul a avut loc în afara Franței (inclusiv pentru un cetățean francez sau rezident francez decedat în România);
- Termene speciale pentru Réunion și Mayotte.
Abattements per moștenitor (2026, revalorizabile):
- Copii = 100.000€ per copil, per părinte decedat;
- Soț supraviețuitor și partener PACS = scutiți total;
- Frați/surori = 15.932€ (cu condiții suplimentare de scutire);
- Nepoți = 1.594€ (dacă părintele este în viață);
- Persoană cu handicap = abattement suplimentar de 159.325€.
Peste abattement, cotele pentru descendenți direcți: 5% până la 8.072€, 10% până la 12.109€, 15% până la 15.932€, 20% până la 552.324€, 30% până la 902.838€, 40% până la 1.805.677€, 45% peste. Cifrele exacte trebuie verificate pe service-public.gouv.fr la data declarației (praguri și cote revalorizate periodic).
Acte de stare civilă între RO și FR — scutirea de apostilă
Pentru actele de stare civilă (certificat de naștere, căsătorie, deces) folosite reciproc între cele două state, se aplică Convenția bilaterală RO-FR privind asistența juridică (semnată la Paris în 1974, ratificată în 1975), care elimină cerința apostilei. În practică: un certificat de deces francez este folosibil direct la notarul român, iar un certificat de naștere românesc este folosibil direct la notaire francez, fără să treci pe la Prefectura Franței sau Curtea de Apel din România. Vezi pagina dedicată Apostilă România-Franța (Convenția 1975) pentru detalii și excepții.
Cum te reprezinți dacă nu poți fi prezent
Dacă ești rezident român în Franța și trebuie să te prezinți la notarul român pentru o dezbatere de succesiune în România, cea mai simplă cale este să dai o procură notarială unei persoane de încredere sau unui avocat din România. Procura poate fi făcută gratuit la consulatul român din Paris, Lyon, Marsilia sau Strasbourg, sau plătită la un notaire francez (necesită traducere assermentée și, în anumite cazuri, apostilă — deși actele notariale între RO și FR pot beneficia de simplificări). Vezi Procură notarială Franța pentru text-model, costuri și pași concreți.
Pași de urmat
Determină legea aplicabilă succesiunii
Verifică unde avea defunctul reședința obișnuită la data decesului. Aceea este, de regulă, legea aplicabilă (art. 21 Reg. UE 650/2012). Dacă există un testament cu alegere expresă a legii cetățeniei (art. 22), se aplică acea lege. „Reședința obișnuită” se apreciază pe baza duratei și stabilității șederii, situației familiale și profesionale — nu doar cartea de rezidență.
Identifică autoritatea competentă
De regulă, notarul din statul reședinței obișnuite dezbate întreaga succesiune. Deces în Franța → notaire francez. Deces în România → notar român. Alege un notaire cu experiență în cazuri transfrontaliere (poți întreba direct dacă a emis CSE — Certificat Successoral Européen).
Adună actele obligatorii
Certificat de deces (extras multilingv sau apostilat), acte de stare civilă ale moștenitorilor (naștere, căsătorie), testament (dacă există), livret de famille (în FR) sau certificate românești. Între RO și FR, actele de stare civilă sunt scutite de apostilă prin Convenția bilaterală RO-FR 1974 (în vigoare din 1975) — vezi pagina dedicată.
Deschide succesiunea la notarul competent
În Franța: cere programare la un notaire, care emite acte de notoriété (dovada calității de moștenitor) și, dacă e cazul, un attestation immobilière pentru imobilele franceze. În România: notarul emite certificatul de moștenitor, cu inventarul bunurilor. Fiecare autoritate se ocupă de bunurile din propria jurisdicție dacă nu ai un CSE unic.
Cere Certificat Successoral Européen dacă există bunuri într-un alt stat UE
CSE este esențial dacă succesiunea are bunuri în ambele state (ex: casă în FR + apartament în RO). Îl ceri autorității care dezbate succesiunea. Este recunoscut direct în celălalt stat, fără exequatur. Valabil 6 luni de la emitere (se poate prelungi). Fără CSE, ești obligat să faci proceduri paralele în ambele state.
Depune declarația de succesiune la fisc și plătește taxele
În Franța: 6 luni de la deces (deces în FR) sau 12 luni (deces în străinătate), la Service des impôts des particuliers competent — cu deducerile aplicate per moștenitor. În România: declarație la ANAF în funcție de calitatea moștenitorilor și de tipul bunurilor; pentru imobile se plătesc taxele notariale + impozit pe transferul dreptului de proprietate dacă succesiunea depășește 2 ani.
Întrebări frecvente
Ce lege se aplică unei moșteniri România-Franța?
Regulamentul (UE) 650/2012 se aplică succesiunilor deschise începând cu 17 august 2015. Regula de bază (art. 21): legea aplicabilă întregii succesiuni este cea a statului în care defunctul avea reședința obișnuită la data decesului. Excepție (art. 22): defunctul poate alege prin testament ca succesiunea să fie guvernată de legea statului a cărui cetățenie o are (de exemplu, un român rezident stabil în Franța poate alege prin testament aplicarea legii române). Aceeași lege se aplică indiferent de locul unde se află bunurile — imobil în România, cont bancar în Franța, totul intră sub aceeași lege succesorală.
Cine dezbate succesiunea: notarul român sau notaire francez?
De regulă, autoritatea competentă este cea a statului în care defunctul avea reședința obișnuită la data decesului (art. 4 din Regulament). Deci: (a) dacă defunctul locuia în Franța, notaire francez deschide succesiunea și emite actele; (b) dacă defunctul locuia în România, notarul român dezbate succesiunea, chiar dacă lasă bunuri și în Franța. În ambele cazuri, autoritatea competentă poate emite Certificat Successoral Européen (CSE), recunoscut automat în celălalt stat UE fără procedură de exequatur.
Ce este Certificatul Successoral Européen (CSE) și când îmi trebuie?
CSE (Certificat Successoral Européen, în franceză) este un document introdus de Regulamentul UE 650/2012 (art. 62-73). Îl emite autoritatea care dezbate succesiunea (notaire francez sau notar român, după caz) și dovedește calitatea de moștenitor, executor testamentar sau administrator într-un alt stat UE. Practic: dacă succesiunea se dezbate în Franța și există un imobil în România, CSE emis de notaire francez este recunoscut direct la Cartea Funciară din România pentru înscrierea moștenitorilor, fără să mai fie nevoie de un certificat românesc suplimentar. E valabil 6 luni de la emitere.
Când este obligatorie intervenția notaire în Franța?
Notaire este obligatoriu, în general, în trei situații: (1) succesiunea include un bun imobil (o casă, un apartament, un teren); (2) valoarea succesiunii depășește pragul legal pentru acte de notoriété — cca 5.000€, revalorizabil (aprox. 5.965€ în 2026); (3) există un testament, o donație între soți sau un contract de căsătorie. Pentru succesiuni mici, fără imobil și fără testament, se poate obține un attestation semnat de toți moștenitorii (util pentru deblocarea conturilor bancare mici). Sub 5.000€ și fără imobil, notaire nu este obligatoriu, dar rămâne recomandat pentru siguranță juridică.
Ce termen am pentru declarația de succesiune la fiscul francez?
Termenele legale (art. 641 CGI, confirmate pe impots.gouv.fr): 6 luni de la data decesului dacă decesul a avut loc în Franța metropolitană; 12 luni dacă decesul a avut loc în străinătate. Există prelungiri specifice pentru Réunion și Mayotte. Declarația se depune la Service des impôts des particuliers competent (pentru rezidenți români moștenitori, la Service des impôts des particuliers non résidents). Depășirea termenului aduce majorări (intérêts de retard + majoration).
Ce taxe succesorale plătesc în Franța?
După aplicarea abattementelor (deduceri per moștenitor): copii = 100.000€ per copil, per părinte decedat; soț supraviețuitor și partenerul PACS = scutiți total; frați/surori = 15.932€; nepoți = 1.594€; persoană cu handicap = abattement suplimentar de 159.325€. Peste abattement, pentru descendenți direcți se aplică o baremă progresivă: 5% până la 8.072€, 10% până la 12.109€, 15% până la 15.932€, 20% până la 552.324€, 30% până la 902.838€, 40% până la 1.805.677€, 45% peste. Cotele pentru frați/surori și alte grade sunt semnificativ mai mari. Cifrele exacte se verifică pe service-public.gouv.fr la data declarației (praguri revalorizate periodic).
Sunt rezident român în Franța și moștenesc un apartament în România — ce fac?
Dacă defunctul (părintele) avea reședința obișnuită în România la data decesului, succesiunea se dezbate la notarul român competent (ultimul domiciliu al defunctului). Ca moștenitor în Franța, ai două opțiuni: (a) te deplasezi în România pentru dezbatere; (b) dai procură notarială la consulatul român din Franța (Paris, Lyon, Marsilia, Strasbourg) sau la un notaire francez (cu apostilă / traducere assermentée), prin care mandatezi un avocat sau un moștenitor din România să te reprezinte la notarul român. La finalul dezbaterii primești certificatul de moștenitor românesc, folosibil pentru înscrierea la Cartea Funciară.
Vrei pașii exacți pentru cazul tău?
Wizard-ul ActeRO îți dă ghidul corect, checklist-ul corect și consulatul corect pentru Franța.
Verific pașii exacți pentru moștenirea mea RO-FR →Surse: Reg. (UE) 650/2012 · service-public.gouv.fr · impots.gouv.fr · notaires.fr · e-justice.europa.eu · verificări ActeRO
ActeRO nu este consulat și nu oferă consultanță juridică. Programările oficiale sunt gratuite. Informațiile pot fi actualizate — verifică întotdeauna sursa oficială pentru cazuri specifice.