Schimbarea numelui din străinătate: cele două proceduri și cum afli pe care ești

Nu. Actele tale românești rămân pe numele vechi până când schimbarea e operată în registrele de stare civilă din România. Până atunci ai două identități pe hârtie — una în documentele locale, alta în pașaportul și certificatele românești — iar asta blochează exact lucrurile pentru care ai nevoie de ele: reînnoirea pașaportului, un dosar de pensie, o moștenire, vânzarea unui imobil.

Nu alegi tu, alege situația ta. Dacă ai un document oficial emis de autoritățile din țara unde locuiești, care atestă schimbarea numelui, se înscrie ca mențiune în actele românești, iar dosarul se poate depune la consulat. Dacă NU ai un astfel de document — de exemplu folosești de ani de zile alt nume, dar nu ai nicio hârtie care să îl consacre — atunci trebuie să ceri schimbarea numelui pe cale administrativă, direct în România, și e o procedură complet diferită, mai grea.

Consulatele din Londra și Birmingham cer, textual, ca documentul de schimbare a numelui să fie „emis de un Notar Public sau să poarte inscripția și ștampila DEED POLL UK OFFICE/SERVICE" și să fie „(obligatoriu) înscris în registrele publice din UK". Un Deed Poll făcut pe cont propriu, neînregistrat, nu trece. Iar schimbarea trebuie să fie conformă cu legislația română în materia schimbării numelui pe cale administrativă — art. 41¹ alin. (2) lit. a) din Legea nr. 119/1996.

Două exemplare originale ale traducerii în limba română — și traducerea acoperă atât documentul de schimbare a numelui, cât și apostila de pe el, nu doar documentul. Traducătorul trebuie să fie autorizat de Ministerul Justiției din România și să aibă specimenul de semnătură și sigiliu depus la consulat, ca semnătura lui să poată fi certificată acolo.

Minimum șase luni. Consulatele din Londra și Birmingham scriu „timpul de așteptare pentru soluționarea cererii prin intermediul Ambasadei este de minimum 6 luni de la data depunerii cererii", cel de la Edinburgh „minim 6 luni de zile", iar pentru Austria econsulat indică „cca. 6 luni". Motivul e mecanica: consulatul NU operează mențiunea, ci doar preia dosarul și îl trimite prin curier diplomatic autorităților din România, iar actul se întoarce pe aceeași cale.

Se face direct în România, la primăria ultimului loc de domiciliu pe care l-ai avut în țară sau, dacă nu ai avut niciodată domiciliul în România, la Direcția de Stare Civilă din cadrul Direcției Generale Publice de Evidență a Persoanelor a Sectorului 1 București. Dosarul cere, pe lângă cerere și copii legalizate de pe certificatele de stare civilă: un exemplar din Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, în care a apărut extrasul cererii tale, de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an; dovada cetățeniei române; cazierul judiciar; cazierul fiscal; și, în fotocopie, documentele străine din care rezultă că porți numele solicitat.

Pentru că schimbarea numelui pe cale administrativă e o procedură cu publicitate: extrasul din cererea ta se publică în Partea a III-a a Monitorului Oficial, ca oricine ar avea un interes să poată lua cunoștință. Consecința practică e că nu poți depune dosarul înainte de publicare, iar exemplarul nu poate fi mai vechi de un an — deci publicarea și depunerea trebuie planificate împreună, nu una după alta la distanță.

Ambele apar în lista consulatelor pentru calea administrativă. Cazierul fiscal e documentul mai puțin cunoscut dintre cele două și cel care surprinde: se obține de la ANAF și atestă că nu ai fapte sancționate de legislația fiscală, contabilă sau vamală. Dacă ești plecat de mult și nu ai avut activitate fiscală în România, oricum trebuie obținut — lipsa lui oprește dosarul.

Da, și din 6 iulie 2026 ai o rută în plus. Cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă se pot depune personal, prin reprezentant legal, prin împuternicit cu procură specială autentificată, sau — nou — prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale, fără procură notarială. Modificarea vine din Legea nr. 120/2026, care a rescris art. 59¹ din Legea nr. 119/1996.

În ordine: certificatele de stare civilă cu mențiunea la zi, apoi actul de identitate, apoi pașaportul, apoi documentele din țara gazdă care se sprijină pe ele. Termenul pentru actul de identitate e de 15 zile de la modificarea numelui, iar pașaportul pe numele vechi nu mai poate fi folosit după ce datele de identificare s-au schimbat.