Apostilă între România și Austria: ce spune convenția din 1965
Întrebarea vine aproape mereu în aceeași formă: mi se cere apostilă pe un act românesc pentru Austria, sau pe unul austriac pentru România. Răspunsul scurt e că, de regulă, nu e nevoie — și asta nu din cauza dreptului european, ci a unei convenții bilaterale mai vechi decât Uniunea Europeană însăși.
Fără cont · Începi gratuit · 30 de secunde
Temeiul: o convenție din 1965, încă în vigoare
Scutirea nu vine din apartenența comună la Uniunea Europeană, ci dintr-un tratat bilateral semnat cu decenii înainte. Denumirea lui completă spune și cât de larg e: acoperă asistența juridică în materia dreptului civil și de familie, dar și valabilitatea și transmiterea actelor.
Semnată
La Viena, 17 noiembrie 1965
În vigoare
23 aprilie 1969, pe durată nedeterminată
Completată
Protocol adițional semnat la Viena pe 18 februarie 1972, în vigoare din 20 martie 1974
Ce acoperă
acte oficiale emise de autorități judiciare sau administrative (stare civilă, hotărâri, certificate)
Titlul complet, din lista oficială: Convenția între România și Republica Austria cu privire la asistența juridică în materia dreptului civil și de familie și la valabilitatea și transmiterea actelor. Datele sunt cele publicate de Ambasada României la Viena în lista acordurilor bilaterale româno-austriece.
Nuanța pe care sursele oficiale n-o ascund
Lista Ministerului Afacerilor Externe nu spune că apostila e imposibilă, ci că, în mod normal, nu se solicită. Formularea exactă merită citită întreagă, pentru că explică de ce experiențele oamenilor diferă:
„În mod normal nu se solicită apostila. Deși conform Convenției în vigoare nu se impune aplicarea apostilei pe actele oficiale care emană de la oricare dintre părțile contractante, în anumite situații, aplicarea apostilei poate fi solicitată de autoritățile din oricare dintre cele două state. În practică, documentele pot fi apostilate înainte de deplasarea în Austria, indiferent de existența acordului bilateral.”
Pentru un act important, întreabă înainte
Dacă actul intră într-un dosar cu termen — o vânzare, o succesiune, o înscriere la o autoritate austriacă — costul unei apostile luate degeaba e mult mai mic decât al unui drum refăcut. Întreabă instituția care primește actul, nu pe cea care îl emite.
Două straturi care se suprapun: convenția și Regulamentul UE
Pe starea civilă se aplică și Regulamentul (UE) 2016/1191, care elimină apostila între statele membre și introduce formularele standard multilingve. Practic, pe certificate de naștere, căsătorie și deces ai două temeiuri care duc la același rezultat.
Convenția bilaterală, 1965
Mai largă: acoperă și acte judiciare sau notariale, nu doar starea civilă.
Regulamentul (UE) 2016/1191
Doar stare civilă, dar cu formulare standard multilingve care rezolvă și traducerea.
Diferența contează într-un singur loc practic: pentru o hotărâre judecătorească sau un act notarial austriac, regulamentul nu te ajută — convenția, da.
Ce rămâne obligatoriu: limba
Scutirea de apostilă nu e și scutire de traducere. Lista oficială e explicită într-un singur sens, cel dinspre România: orice act oficial românesc folosit în Austria trebuie însoțit de o traducere autorizată în limba germană.
Act românesc → Austria
Fără apostilă, de regulă. Cu traducere autorizată în germană.
Act austriac → România
Fără apostilă, de regulă. Fără traducere, dacă ceri extrasul internațional multilingv.
Cine face traducerea nu e același lucru în cele două sensuri — regulile sunt pe pagina de traducători.
Pagini conexe utile
Pași de urmat
Stabilește direcția
Act românesc folosit în Austria sau act austriac folosit în România — regulile de traducere diferă.
Cere documentul în forma potrivită
Pentru starea civilă austriacă, extrasul internațional multilingv rezolvă și apostila, și traducerea.
Întreabă instituția care primește actul
Apostila nu e cerută de convenție, dar poate fi cerută în practică. Întrebarea se pune înainte, nu după.
Adaugă traducerea, unde e cerută
Un act oficial românesc folosit în Austria are nevoie de traducere autorizată în germană.
Întrebări frecvente
Am nevoie de apostilă pe un certificat românesc pentru Austria?
De regulă nu. Convenția bilaterală din 1965 scutește actele oficiale de apostilă în ambele sensuri. Actul trebuie însă însoțit de o traducere autorizată în limba germană.
Dar pe un certificat austriac pentru România?
La fel — nu se cere apostilă. Pentru certificatele de stare civilă, cea mai simplă cale e să ceri de la Standesamt extrasul internațional multilingv, care e acceptat și fără traducere.
De ce mi s-a cerut totuși apostilă?
Se întâmplă. Ministerul Afacerilor Externe scrie explicit că, deși convenția nu impune apostila, aplicarea ei poate fi solicitată de autoritățile din oricare dintre cele două state. Nu e o greșeală a funcționarului, e o practică pe care lista oficială o recunoaște.
Convenția e încă în vigoare?
Da. A fost semnată la Viena pe 17 noiembrie 1965, a intrat în vigoare pe 23 aprilie 1969 și a fost completată printr-un protocol adițional semnat în 1972, în vigoare din 1974. Ambele sunt încheiate pe durată nedeterminată.
Ce se aplică atunci, convenția sau Regulamentul UE?
Amândouă, pe zone diferite. Regulamentul (UE) 2016/1191 acoperă documentele de stare civilă între statele membre. Convenția bilaterală e mai largă: acoperă și acte judiciare sau notariale, care ies din sfera regulamentului.
Traducerea rămâne obligatorie?
Pentru actele românești folosite în Austria, da: lista oficială cere traducere autorizată în limba germană. Scutirea privește apostila, nu limba.
Aceeași procedură, altă țară
Dacă te-ai mutat sau compari între țări, aici e aceeași situație tratată pentru celelalte.
Nu ești sigur ce formă trebuie să aibă actul?
Wizardul îți spune ce document ceri, în ce variantă și unde îl depui.
Vezi ce acte îți trebuie →Surse: viena.mae.ro · lista MAE a tratatelor bilaterale · ActeRO
ActeRO nu este consulat și nu oferă consultanță juridică. Programările oficiale sunt gratuite. Informațiile pot fi actualizate — verifică întotdeauna sursa oficială pentru cazuri specifice.